Copilul vine pe lume ca o coală albă de hârtie, iar stima lui de sine, valoarea pe care și-o acordă sunt un produs al modului în care îl tratează adulții.
Acestia pot să nu fie conștienși de faptul că felul în care ating un copil poate modifica stima de sine a acestuia.
Copiii învață stima de sine din vocile pe care le aud, din expresiile din ochii adulților care se ocupă de ei, din tonusul musculaturii celor care îi țin în brațe, din modul în care adulții răspund la plânsul lor.
Dacă bebelușul ar putea vorbi, el ar spune : “sunt iubit”, “nu mă bagă nimeni în seamă”, “sunt cel mai important”, “nu am nici o valoare”. ”sunt o povară”. Aceștia sunt precursorii mesajelor de valoare de sine de mai târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu